Episcopi căsătoriţi

Un lucru dedus din canoanele străvechi şi din păcate pierdut în Bisericile tradiţionale- episcopii căsătoriţi.

Un episcop nu trebuie să fie călugăr aşa cum un călugăr nu are de ce să fie episcop. Nu a făgăduit călugărul lepădarea de lume? Nu a juruit el să fie ascultător faţă de superiorii săi? Nu a făgăduit el o viaţă ferită de orice ispită trupească şi lipsită de familie? Nu a promis el solemn că îşi va trăi viaţa în sărăcie şi rugăciune?
Atunci ce caută în lume ca episcop- deci conducător de Biserică? Cum se împacă votul sărăciei cu inevitabila bogăţie a demnităţii ecleziastice? Cum se împacă votul ascultării cu cârmuirea turmei sale bisericeşti? Cum va înţelege el viaţa de lume când a decis să o părăsească. Şi legat de asta este un înţelept canon care interzice spovedania mirenilor la călugări, căci diferite sunt slujirile lor.
Un cleric căsătorit este un om care are o cultură a dialogului- cultivată inevitabil de viaţa de familie, care cunoaşte nevoile reale şi concrete, pasiunile şi limitele lor îngăduite de credinţă, care are experienţa educării copiilor şi ştie ce înseamnă să iubeşti la modul concret.
Nu ar fi el mai potrivit pentru a fi episcop? Un om cu experienţa concretă de tată, ştie ce înseamnă să fii părinte – şi acrivia, dar şi iconomia (ca să folosesc termenii ăştia răsăriteni pentru fermitate şi moderaţie- în echilibrul cărora se găseşte virtutea supremă de a fi bun creştin), ştie care sunt nevoile turmei sale, trăieşte în acelaşi ritm şi în acelaşi duh cu turma încredinţată lui.

Dar să dăm cuvântul Apostolului Pavel (care celibatar fiind, am crede că ar fi preferat celibatarii pentru episcopat):

„Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,
Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint,
Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;
Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei, 1-5).

Nu e aşa că în aceste cuvinte este portretul perfect al unui episcop? Familist bun, ceea ce un călugăr nu poate să fie, bine chivernisitor al averii- ceea ce un călugăr cu votul sărăciei iar nu poate fi.
Şi o spune Pavel, nu o spune Duca….

108129input_file3071200

or

Anunțuri

Un gând despre “Episcopi căsătoriţi

  1. da – dar ar mai fi un adaos – nu ar trebui ca în mod normal să nu fie – așa cum în unele vremuri nici nu era – o diferență prea mare între un călugăr și un mirean? pentru că viața amândurora trebuie să fie o jertfă – ele diferind doar formal, nu și esențial

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s