Despre o problemă gravă din interiorul BOR

Dacă din toată nebunia aceasta, în care ura împotriva Bisericii a căpătat deja chipul unor politici instituţionalizate, lecţia învăţată de BOR este aceea că totul e o conspiraţie iudeo-masonică, tare am senzaţia că Biserica a pierdut nu doar nişte bani ci şi şansa de a învăţa o lecţie.
 
Mântuitorul Hristos a spus lui Petru: ” Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Iadului nu o vor birui” (Matei, 16, 18). Cum suntem oameni cu credinţă în Dumnezeu şi în cuvântul Evangheliei, ştim că, da, avem mulţi duşmani, dar aceştia nu pot să ne biruiască. În schimb putem să ne sabotăm noi, din interiorul Creştinătăţii, dând apă la moară acestor duşmani.
Versetul acesta este nu pentru liniştirea noastră, nici doar spre iritarea satanelor (adversari- acesta este sensul termenului) care ne împresoară. El este un verset care ascunde o responsabilitate: dacă va fi vreun rău pricinuit Bisericii, cauzele lui trebuiesc găsite în interiorul ei.
 
Tocmai am citit un articol al unui ierarh ortodox, în care acesta „urechea” superior-duhovniceşte pe un intelectual creştin care a ajuns unul din cei mai agresivi- şi nu tot timpul pe drept- critici ai BOR.
Din mesajul ierarhului se deducea că Biserica merge ca „unsă”, că ierarhia BOR nu are nicio problemă, că Statul e de vină, dar şi intelectualii aceştia care nu acceptă filial să facă ascultare faţă de episcopi- oameni atât de minunaţi că au înfruntat-o chiar şi pe…Elena Ceauşescu. Presa bisericească a vremii, plină de telegrame linguşitoare ale ierarhilor la adresa Ceauşeştilor spune altceva, dar….
 
Nu vreau să iau apărarea lui Cristian Bădiliţă, căci despre el este vorba. El sare foarte mult calul, şi nu pe puţine subiecte.
Spun doar atât. Cristian Bădiliţă este cel mai mare patrolog român în viaţă şi omul care a oferit- pentru Septuaginta în colectiv, pentru Noul Testament, el singur, singura traducere riguroasă a Bibliei din limba română.
Nu este vina lui Cristian Bădiliţă aceea că Biserica Ortodoxă română l-a ignorat- aşa cum a ignorat o generaţie întreagă de teologi şi intelectuali ortodocşi (în care nu mă includ, şi voi explica mai jos de ce);
 
Este în schimb vina ierarhilor care în cei 25 de ani de libertate pentru Biserică, ani care se apropie rapid de încheiere, au distrus Biserica Ortodoxă română.
Mai întâi prin distrugerea învăţământului teologic. Şcoala teologică românească nu a putut să dea o catedră lui Cristian Bădiliţă- ţinându-l astfel şi aproape de Biserică- pentru că era prea ocupată să promoveze non-valoarea.
Istoria ecleziastică a fost magistral reprezentată de pseudo-istorici naţionalişti şi tracomani, promotori ai unor basme descalificante academic şi cultural.
Că vorbim de academicienii Mircea Păcurariu sau Emilian Popescu- a căror prezenţă în Academie ridică serioase semne de întrebare asupra seriozităţii acestei nobile instituţii, sau de emulii lor, şcoala istoriografică a BOR a avut un singur scop- să promoveze un naţionalism cu spoială creştină, un protocronism filetist, care nu mai e credibil pentru niciun om.
 
Şcoala de teologie sistematică a fost ţinută în captivitatea unor compilatori de „talia” lui Zăgran şi Todoran, sau a unor profesori universitari blazaţi, lipsiţi de contur intelectual şi de viziune, precum Dumitru Radu („Berbecele”) şi Dumitru (Mitică) Popescu.
 
Misiologia şi apologetica a fost lăsată pe mâinile unor deliranţi, precum răposatul Petre David sau Alexandru Stan (cel care s-a făcut magistral de râs într-o emisiune la un post de televiziune neoprotestant, promovând teorii agresiv anti-creştine).
 
Patristica românească- care avea şansa unui nume ca cel al lui Bădiliţă, nu depăşeşte nivelul manualelor lui Coman- reproduceri fără nicio amprentă de originalitate, ale manualelor de patristică de pe alte meleaguri.
Teologia biblică a rămas pe mâinile familiei Corniţescu- savurosul Emilian putând fi sursă de anecdote despre propria persoană, dar nu de teologie.
 
O să ziceţi: „Ce are sula cu prefectura? Ce treabă are facultatea de teologie cu atacurile la Biserică?”
 
Păi are. Şcoala teologică din ultimii 25 de ani a fabricat, ani la rând, grosul preoţilor şi ierarhilor de acum. O şcoală teologică în care sfertodoctismul, plagiatul şi reţele clientelare în care servilismul faţă de superior este singura cale spre promovare, generează clerici şi personal bisericesc cu astfel de tare.
Criteriile de selecţie au fost tot timpul cu totul altele decât cele duhovniceşti. Importantă a fost tot timpul nu competenţa ci ascultarea obedientă- care trebuia demonstrată cu diverse „servicii”.
 
25 de ani au crezut că nimic rău nu li se poate întâmpla. De aceea s-au comportat ca atare. Însă în aceşti 25 de ani lumea s-a depărtat de Biserică. Mai ales intelectualii. Iar cine nu a vrut să se îndepărteze, a fost îndepărtat fără delicateţe. Nu de alta, dar deranja prostia academică şi fudulă a ierarhilor şi a „teologilor” lor de casă.
Contactele dintre facultăţile de teologie ortodoxe şi mediile academice non-teologice sunt tot timpul dificile pentru partenerii non-teologi. E dificil să nu te pufnească râsul când auzi prostii declamate academic, de lectori, conferenţiari, profesori, a căror singură competenţă academică e aceea că au fost promovaţi de nişte ierarhi de multe ori mai semidocţi decât ei.
După aia s-au îndepărtat şi credincioşii- încet dar sigur. De cele mai multe ori nu oficial. Pur şi simplu nu le-a mai păsat de „popi”.
Şi generaţiile care vin sunt tot mai indiferente.
 
BOR are o singură ieşire. Şi nu e reforma. Soluţia BOR este smerirea ierarhilor, care să înţeleagă că, departe de a fi nişte mari personalităţi, sunt nişte amărâţi cu studii precare (şi alea făcute „pe afară” sunt făcute pe criterii ecumenice- se dau burse la „fraţii ortodocşi”, în bursă fiind inclusă şi promovarea cursurilor respective) care trebuie să accepte că dacă vor să salveze Biserica fie trebuie să se retragă, fie să se înconjoare de oameni mai competenţi decât ei, nu de linguşitori semidocţi, care au transformat o perversiune sexuală- anilingusul, în virtute teologică.
 
Altfel Biserica se va prăbuşi. Şi de la ei, nu de la „porţile Iadului” se va cere socoteală pentru păcat.
 
Notă: Eu am ales să părăsesc Biserica Ortodoxă română în urma unor ani de reflecţii teologice, nu din vreo frustrare. Chiar dinainte de momentul părăsirii BOR am avut conştiinţa asumată că nu trebuie să urmez vreo carieră sacerdotală.
De fapt, încă din primul an de facultate de teologie mi-am dat seama, în interiorul meu, că nu voi fi preot.
108129input_file3071200
Anunțuri

Un gând despre “Despre o problemă gravă din interiorul BOR

  1. Domnule Bogdan Duca, daca ati optat sa parasiti BOR doar pe considerente de ordin cultural, adica datorita vulnerabilitatii academice a teologiei romanesti, atunci se pot pune serioase semne de intrebare referitor la apartenenta dumneavoastra spirituala la coordonatele duhovnicesti ale ortodoxiei. pai, spune Mantuitorul, „invatati de la mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre. „. Si altcineva mai spunea ca iti trenuie un grad foarte mare de mandrie ca sa parasesti ortodoxia. Oare ierrarhia BOR va sta in fata scaunului de judecata a Mantuitorului dupa ce veti parasi aceasta lume, sau faptele dumneavoastra?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s