Piaţa Universităţii? Un gând, două, trei…

Ştiu că o să irit pe mulţi, dar mă repet: mai mare rău făcut pe termen lung României ca fanfaronada aia de s-a numit „fenomenul Piaţa Universităţii”, din 1990, greu o să găsim.
 
Toate inocenţele unor tineri duşi de elanul revoluţionar şi care credeau că democraţia este cheful lor, s-au transformat, în timp, în încrâncenări frustrate.
Iar toate aceste încrâncenări frustrate au avut neşansa pentru România de a fi tot timpul „cool”, ale intelectualilor, în opoziţie cu banalitatea tranziţiei civice care a marcat întreaga societate în anii 90.
 
Şi toate relele societăţii de acum:
 
-„societatea civilă”, născută din predarea, de bună voie şi de bună-credinţă, a unei bune părţi din intelectualitatea anilor 90 pe mâinile şi banii lui George Soros şi prietenilor săi, că altfel „vine comunismul”;
 
-„anticomunismul” care justifică punerea incompetenţei pe tronul ţării ( Constantinescu şi Iohannis), sau chiar a ridicării mahalalei la rang de palat prezindeţial (Băsescu);
 
-„dreapta românească”, în fapt un social-liberalism, iniţial moderat, apoi tot mai agresiv anti-conservator;
 
-„euro-optimismul” stupid-agasant, care dacă afecta doar elita intelectuală, acum e dominant în întreaga clasă de mijloc. Suntem societatea europeană cea mai puţin informată cu privire la UE, cea mai puţin beneficiară a avantajelor aderării, dar şi cea mai vehement euro-optimistă şi pro-occidentală;
 
– mimetismul. Chiar şi piaţa Universităţii nu a fost altceva decât expresia mimetică a revoltelor stângii radicale din Franţa anilor 60- o mişcare studenţească, anti-sistem, cu puţin creier şi multă pasiune. Însă modelul s-a implementat- funcţionăm pe logica formelor fără fond, după un model deja consacrat acolo, în piaţa Universităţii;
 
-mitologia. Politica funcţionează pe mituri şi avem un mit, deja: al pieţei Universităţii, văzută ca un soi de „Călugăreni” al postcomunismului românesc, când de fapt a fost un fenomen târziu- deh, anii 60-70 ne prinseseră în comunism, de explozie a radicalismului studenţesc;
 
– conflictul plin de ură între generaţii, acut şi în zilele noastre. Bătrânii „comunişti” sunt contestaţi, invocându-se mitul Pieţei Universităţii de nişte tineri care sigur nu i-ar face pe Marx sau (şi mai grav) pe Marcuse, să se simtă ruşinaţi.
 Minions
Anunțuri

Un gând despre “Piaţa Universităţii? Un gând, două, trei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s