Despre creştini şi politică

Atitudinea politică a unui creştin este condiţionată, cred eu, de mai multe imperative.
1. Credinţa în Dumnezeu. Un creştin nu poate vota sau susţine un demers politic explicit ateist. De aceea creştinul nu are cum să fie comunist, de exemplu.
 
2. De asemenea, nu poate susţine vreun proiect politic care are o viziune materialist-evoluţiionistă asupra lumii. Un creştin este un umanist- respectul faţă de viaţa umană îl împiedică să accepte orice viziune politică care desconsideră viaţa umană, permiţând uciderea copiilor nenăscuţi, experimentele medicale şi ştiinţifice care pun în pericol vieţile oamenilor- de la stadiul embrionar până la moarte, care consideră eutanasia un procedeu medical legitim, etc.
 
3. Un creştin nu poate încuraja ura- nici de rasă, nici de clasă, nici pe criterii religioase.
 
4. Dar un creştin este un om al convingerilor ferme- de aceea este păcat să susţină proiecte politice care încurajează relativismul moral şi care, în numele unei libertăţi libertine, pune în discuţie fundamentele morale ale societăţii sau pur şi simplu realităţi observabile de orice ochi onest.
 
5. Un creştin nu este un homofob, deci nu se teme de homosexuali. De aceea le spune clar activiştilor homosexuali şi pretinde ferm de la politicienii care îl reprezintă să nu accepte sub nicio formă promovarea homosexualităţii ca pe un soi de normalitate alternativă. Nu există normalităţi alternative.
 
6. De altfel un creştin în plină postmodernitate, trebuie să apere un principiu de elementar bun simţ- sexualitatea, sub orice formă s-ar manifesta ea, ţine strict de spaţiul privat şi trebuie să rămână acolo, nu să devină subiect de politică şi de politici.
 
7. Un creştin în politică trebuie să promoveze o fermitate decentă şi bunul simţ ca argument. Nu este acceptabil ca un creştin să cedeze presiunilor corectitudinii politice- o formă de eludare a adevărului şi nici să coboare discursul la standardele grobianismului şi atacului la persoană pe chestii ce ţin exclusiv de spaţiul privat al persoanei respective.
 
8. Un creştin e obligat să facă politică, pentru că politica este o formă de mărturisire publică a lui Hristos. O societate are nevoie ca voci creştine să se manifeste public şi să influenţeze public politcile sale.
 
9. Un creştin are şi obligaţia de a folosi politica pentru apărarea propriilor sale valori morale şi religioase. El nu are voie să accepte secularizarea societăţii în care trăieşte ci are obligaţia morală de a se opune cu toate instrumentele democratice şi civice unui astfel de proces.
 
10 Un creştin trebuie să vadă în politică o cale de mântuire a sa şi a celorlalţi. Lumea aceasta, credem noi, creştinii, are un destin istoric al său, spre care merge cu o viteză mai mare sau mai mică.
De noi şi de mărturisirea noastră publică, depinde dacă, la sfârşitul acestei istorii, cei mai mulţi se vor duce spre Dumnezeu sau spre infern.
 
Nu am pomenit nume de partide, nu am pomenit nume de ţări aliate sau mai puţin aliate.
E o mare tentaţie în politică să idolatrizăm personalităţi, partide şi ţări aliate. În fapt, istoria este atât de schimbătoare încât cine a avut un rol demonic ieri poate mâine să fie singurul nostru aliat iar poimâine să se întoarcă iar împotriva noastră.
De aceea îndemnul psalmistului, de a nu ne încrede „în fii oamenilor, întru care nu este mântuire”, are un sens şi politic. În politică, un creştin, cred eu, intră doar cu principiile credinţei sale, care nu pot fi schimbate, cu nădejdea în Dumnezeu, singurul reper constant cu Sine Însuşi şi cu dragostea care să ne împiedice, măcar, să ne urâm adversarii politici şi să vedem în fiecare potenţialul de bunătate.
Căci şi un ateu poate deveni un bun creştin, aşa cum un bun creştin, odată lăsat prins de diverse tentaţii, se poate transforma într-un monstru demonic.
Christians-and-politics-NEWEST-300
Anunțuri

2 gânduri despre “Despre creştini şi politică

  1. Un crestin autentic nu poate fi crestin decat in Hristos. Cand Hristos traieste in persoana crestina, acesta din urma nu mai poate uri ori apartine vreunei natii (roman, sarb, rus, grec….). El, crestinul, este in Hristos si ii ajunge. Viata politica si crestinul autentic, cel in Hristos, nu au nici o legatura intru-cat sunt paraleli. Politicul urmareste reguli umane, Crestinul doar pe cele ale lui Hristos. Insusi Mantuitorul a definit aceasta relatie : Dati Cezarului ale Cezarului si lui Dumnezeu ale lui Dumnezeu. Nu se pot intrepatrunde, viata sociala si cea politico-sociala.

    Homosexualii. Ma gandesc mereu la nepotul lui Avraam, Lot, cand traia in Sodoma. Imi amintesc de rugaciunea lui Avraam. Stiti la ce ma refer, nu voi dezvolta. Acesti oameni frustarti, bolnavi, ori mai bine spus orbiti din cauza necredintei lor sunt la randul lor utilizati in propagarea urii si dezbinarii popoarelor, a normalitatii si anormalitatii. E un joc psihologic, dar cred, si o incercare de a supara Divinitatea si astfel a grabi sfarsitul lumii. Oamenii din umbra, oricine or fi ei sunt la randul lor orbiti in necredinta lor.

    Am sa inchei aici gandul

    Cu ruga catre Cel Prea Inalt Dumnezeul nostru
    Pr Laurentiu Pescar

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s