De ce trebuie să fim rezervaţi când vedem mesajele pro-creştine ale liderilor britanici?

Văd multă lume încântată de declaraţiile pro-creştine (recunosc, inedite şi emoţionante) ale reginei Marii Britanii sau premierului conservator, David Cameron.
 
Doar că mie mi se pare că riscăm să cădem într-o capcană. Marea Britanie e o ţară care are o Biserică naţională şi o lungă tradiţie de discriminare a celorlalte culte- în special a catolicilor, în favoarea acestei Biserici naţionale.
 
Însă Biserica anglicană, căci despre ea este vorba, e un anti-model pentru orice comunitate creştină. Mai întâi pentru că are în fruntea ei pe monarhul ţării.
Mai apoi, pentru că este una din cele mai profund secularizate Biserici din lume. Anglicanii au acceptat hirotonisirile de femei- nu pentru că aşa ceva ar fi fost îngăduit sau măcar vag sugerat de vreun verset din Biblie sau vreo cugetare din Tradiţie ci pentru că….au dorit să fie ei moderni.
Apoi au îngăduit avorturile- nu pentru că ar fi găsit ei într-o ediţie a Bibliei o notă a lui Moise la porunca „să nu ucizi” în care spunea că uciderea pruncilor nenăscuţi ar fi….contracepţie, nu crimă, ci pentru că au dorit să fie ei în pas cu lumea.
Apoi au acceptat integrarea homosexualilor ca homosexuali şi nu convertirea lor. La fel, singurul argument a fost acela că modernizarea trebuie să bată revelaţia.
Acum în Biserica anglicană- sau în cea episcopaliană- sora ei americană- putem găsi episcopi femei, lesbiene, „măritate” cu alte femei şi având copii pe care îi cresc în acest amestec dubios.
 
Mulţi critică, şi pe bună dreptate, impactul negativ şi relativist al mişcării ecumenice. Pioniera acestei mişcări a fost lumea anglicană. Şi asta într-o epocă în care, cu îngăduinţa anglicanilor, în UK era cel puţin dificil să fii romano-catolic, de exemplu.
Nu sunt mulţi ani de când fostul arhiepiscop de Canterbury sugera însă, nici mai mult nici mai puţin decât ca Sharia să fie inclusă oficial ca legislaţie penală alternativă britanică, pentru comunităţile de musulmani, desigur.
 
Spre cinstea lor, mulţi britanici au făcut tot ce le-a stat în puteri să oprească transformarea Bisericii anglicane într-o mişcare străină de Hristos şi care se fundamentează pe ultima modă din cartierul gay, nu pe Biblie.
Majoritatea au devenit catolici- este şi meritul papei Benedict al XVI-lea, care a facilitat intrarea lor în Biserică, alţii au devenit ortodocşi, alţii duc bătălia pentru salvarea propriei credinţe creştine de secularismul impus de Biserica oficială, prin asumarea unei poziţii autonome confesional (un caz celebru a fost cel al marelui apologet C.S. Lewis).
 
Deci putem înţelege acum de ce unele autorităţi politice sunt foarte mândre de anglicani: pentru că au încetat să mai fie creştini pentru a fi moderni, apoi post-moderni.
 women_bishops
Anunțuri

Un gând despre “De ce trebuie să fim rezervaţi când vedem mesajele pro-creştine ale liderilor britanici?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s