Câteva gânduri după conferinţă

În săptămâna aceasta lungă, obositoare dar în acelaşi timp splendidă, de conferinţe, dezbateri, întâlniri, vizite, pentru care sunt dator părintelui Ioan Dura, am ajuns la trei idei pe care le rumeg şi încerc să le duc mai departe:
 
1. Chestiunea ecleziologică. Îmi e tot mai clar că obsesia confesionalistă e o fundătură care distruge din interior Creştinismul. Întrebarea nu este „Care e Biserica adevărată? Cea Catolică, cele Ortodoxe, vreuna dintre cele născute prin Reforma protestantă?”
Întrebarea este: „Cum e Biserica adevărată? Cum putem să înţelegem, să asumăm şi să trăim în comuniune, unitatea, sfinţenia, catolicitatea şi apostolicitatea Bisericii?”
Problema Creştinismului contemporan este în ecleziologie. Şi aceasta şi paralizează, cumva, capacitatea Creştinismului de a se raporta la postmodernitate.
 
2. Chestiunea teologico-politică, dar într-un sens acut cultural. Pentru că, de fapt, bătălia care se poartă în lume este una culturală: Creştinismul îşi pierde relevanţa în societate nu pentru că nu mai are ce spune, ci pentru că vorbeşte aiurea.
Sfinţii Părinţi erau în dialog cultural cu Platon, Aristotel, Plotin. Teologii actuali se plimbă tot între Platon, Aristotel şi Plotin. Dar gândirea actuală e jalonată de Kant, Marx, Heidegger şi Zizek.
O teologie care se împiedică încă în formele metafizice antice şi medievale, e o teologie care nu are cui să spună ceva: căci lumea nu mai este ca acum 1500 de ani. Nici măcar habotnicii talibani care invocând idolatru pe Sfinţii Părinţi, cred că Biserica ar trebui să trăiască în secolul IV, sau XIV, nu ar trăi ei în secolele IV- XIV.
 
3. Importanţa istoriei- ca date şi fapte- pentru a ne feri de idolatrie şi a ne ţine cu picioarele pe pământ, ferindu-ne de idolii confesionalişti, metafizici, culturali, ideologici, politici…
Istoria- dar cea a datelor şi faptelor, nu basmele- şi nu filosofia, este cea care ne poate ţine cu picioarele pe pământ şi ridica capul la cer.
Acest lucru este cu atât mai valabil în teologie, care trebuie să se întoarcă spre Vechiul Testament (atât de mult ignorat) pentru a îşi retrage de acolo înţelesurile esenţiale.
 
4. Creştinismul este credinţa celor cu picioarele pe pământ. Dacă o confundăm cu miorlauri moralist-telenoveliste, ratăm totul.
 
 
În rest, da, am rămas la concluzia că în aceste vremuri teologia contează şi doar reflecţia teologică poate să aducă înţelesurile corecte.

theology-matters

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s