Oare problema nu e în societate şi noi o căutăm la politicieni?

Scumpirile în lanţ de prin magazine, menite să pregătească transferarea profitului de pe urma scăderii TVA în buzunarul comerciantului, ne spune un adevăr pe care mulţi se tem să îl rostească:

Problema cu societatea românească este chiar societatea românească. E foarte comod să dai vina pe guvern pentru tot ce mişcă, să transformi politicianul rapace în ţapul ispăşitor pentru toate nevolniciile din această societate.
Dar…..România este, din nefericire, o democraţie aproape perfectă: politicianul este după chipul şi asemănarea societăţii, nu parte a elitei celor mai buni dintr-o societate.
Şi lucrurile acestea le tot vedem. Românii nu se revoltă, nu depăşesc logica „descurcatului”, nu au coeziune socială minimală (nici măcar solidaritatea aceea: „pe fratele tău, român, nu îl furi, ba chiar încerci să îl ajuţi”).

Iar climaxul îl găsim în negustoria la români. Eu sunt constănţean şi în fiecare vară contemplu cum e un efort paralel dar similar, al concetăţenilor mei de pe litoral şi al administraţiei, de a trage cât mai mulţi bani din buzunarele turiştilor, cu minimum de investiţii şi de efort.
Şi când clientul dezamăgit alege anul următor Bulgaria, începe văicăreala „patriotică”: „Să încurajăm turismul românesc!”- adică din taxele şi impozitele fraierului păcălit de negustorul din turism, să mai dăm un impuls economic (sub formă de „investiţii”) tot negustorului….

Scriam la un moment dat obsesiv: „Viitorul depinde de societatea civilă!”, „Unica bătălie care mai merită purtată este în societatea civilă!”.
Nu mi-am schimbat părerea: aici, doar aici, în societatea civilă, se mai poate construi ceva. Mai ales după ce „ţapul ispăşitor”, clasa politică, a fost atât de mult mânjit încât reformarea sa se face doar …cu ajutorul cătuşelor.