Gânduri despre ştiinţă

Îmi reproşează cineva că nu înţeleg eu cum e cu ştiinţele, şi de ce îmi dau cu părerea cu privire la caracterul ideologic al ştiinţelor, din moment ce nu sunt nici măcar epistemolog?
 
Recunosc, relaţia mea concretă cu ştiinţele exacte s-a sfârşit odată cu ultimele ore de chimie, fizică, matematică şi biologie din clasa a XII-a de liceu.
Nu am pretenţia şi nici măcar interesul să mă bag în activitatea oamenilor de ştiinţă, în domeniile lor tot mai specializate şi în laboratoarele lor.
 
În schimb, sunt un om cu o pregătire în două domenii şi cu specializare pe frontiera dintre cele două: teologia şi ştiinţele politice.
Am obligaţia de specialist, de cetăţean angajat şi de credincios practicant, să urmăresc „semnele timpurilor”.
Şi ce văd? Că din secolul XVIII asistăm la o preaslăvire a „Ştiinţei” (la singular) care are toate răspunsurile şi, dacă nu le are, le va dobândi.
 
Văd cum în numele „Ştiinţei” s-au născut cele mai oribile ideologii din istorie. Cum „ştiinţa” permite uciderea copiilor nenăscuţi pentru că, nu e aşa? nu sunt oameni.
Am văzut lista bolilor psihice modificându-se după criterii „ştiinţifice” astfel încât instabili psihic să fie transformaţi în oameni normali (o altfel de normalitate :p) şi oamenii religioşi să fie băgaţi în patologie (nu râdeţi, este ultima găselniţă a Asociaţiei Americane de Psihologie)
 
Am văzut ce a însemnat „ştiinţa” psihanalizei. Văd cum în numele evoluţionismului ni se cere să acceptăm o teorie a apariţiei omului de o agresivă absurdintate logică şi lipsită de orice raţiune.
 
Am văzut cum „ştiinţa”, în domeniul neurologiei, a ajuns la concluzia că sentimentele sunt de fapt o simplă combinaţie chimică. Că morala este un mecanism dispensabili sau modificabil.
Am văzut cum ştiinţific ni s-au prezis apocalipse- până acum trebuia de vreo trei ori să rămânem fără petrol şi alte resurse. Am văzut cum „ştiinţa” ne ameninţa cu glaciaţiunea în anii 70, ca să ne „încălzească global” în anii 2000.
 
Am citit despre „ştiinţa” sovietică şi „descoperirile” sale uluitoare, care demonstrau teoria marxistă în creşterea pomilor fructiferi. Dar am văzut şi „ştiinţa” occidentală, care fluctuează între a ne face fericiţi spunându-ne că orice prostie şi moft al nostru are justificare ştiinţifică şi canceroşi, bâgând în noi toate rahaturile pentru „protecţia” noastră.
 
Am văzut că „ştiinţa” merge mai departe- spre un viitor trans-uman.
Şi de fiecare dată când cineva comenta, am văzut că reacţiile „ştiinţei” şi apărătorilor ei nu ar face de ruşine pe ayattolahii iranieni.
Oameni de ştiinţă contra curentului au fost marginalizaţi şi ignoraţi. Acum 10 ani dacă erai vreun climatolog contra teoriei încălzirii globale, erai bun să dispari din mediul academic.
Biologi creaţionişti? Imediat rămân fără job şi pot să aibă doar consolarea că a fost o vreme când se putea face un „proces al maimuţelor”- aşa de intoleranţi erau creştinii. Acum procesul e imposibil, de la atâta toleranţă.
 
Psihiatri care să ridice semne de întrebare asupra unor perverşi „normalizaţi” prin decizie „ştiinţifică”? Adio recunoaştere în breaslă.
 
 
Şi pentru tot poporul, aceeaşi teorie: uite ce ţi-a dat „ştiinţa”! televizor, maşină, implant dentar. De ce nu accepţi şi caracterul ei supra-moral? Şi faptul că are dreptate şi când îţi spune lucruri care sfidează bunul simţ?
Bun simţ care, nu e aşa? poate fi reprodus ca o formulă chimică.
Darwin
Anunțuri

Un gând despre “Gânduri despre ştiinţă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s